Un post lung...(part 3)

Am revenit pentru partea a treia a postului din seara aceasta.(geez, asta a sunat in stilul
"andreea esca")

Anii trec...anii repede trec...(continuarea o cam stie oricine)
Remember 9th grade?
Mai tineti minte cum era pe-atunci? Au trecut 2 ani si simt ca au trecut 20. Ce simpla si ce
frumoasa era viata de liceean, si viata in general, in clasa a 9-a...
Imi aduc aminte si acum impresiile din prima zi de scoala. Eram ca o oaie capiata prin clasa, m-am
asezat din prima in locul unde aveam sa stau un an intreg si simteam ca toata lumea e cu ochii pe
mine (probabil asa si era, eu fiind la fel de inalt stand jos ca majoritatea celorlalti stand in
picioare). Imi amintesc fiecare fata a fiecaruia din cei 29 de colegi de-ai mei in cel mai mic
detaliu.
Nici nu imi imaginam eu pe-atunci cat de frumos avea sa fie in clasa a 9-a. Eram mici si nebuni,
eram boboci, eram fascinati de viata la liceu...

Remember, micutule dadu, zilele cand eram colegi de banca? Remember ultima banca de pe randul de
la usa? Remember? Cat de mici si de nebuni eram...cantam in ore vama veche, ne bateam joc de
profi, radeam din orice, vorbeam excesiv de mult in engleza, idolatrizam aceeasi persoana de sex
feminin din clasa de la noi, eram pur si simplu niste tineri cu prea mult chef de viata si mult
prea multi hormoni misunand prin noi...

Remember joia, de la 6 la 8? Aveam logica si romana, ultimele 2 ore, si aproape in fiecare
saptamana ne strangeam toti baietii acasa la unul din noi, jucam whist, radeam, vorbeam, glumeam,
pur si simplu ne bucuram de viata.

Remember terenul de baschet? Locul ideal de chiulit in timpul zilei, indiferent de vreme, de
materia de la care ciuleam, acolo eram. Sentimentul acela unic ca jucam baschet pe terenul de la
dinicu, ca eram acolo, livin' the dream...inegalabil. Jucam cu o pasiune pe care n-am mai
regasit-o de atunci si pe care, probabil, n-o voi mai regasi.

Si acum...Acum ce a mai ramas?
Aproape nimic. Gasca de prieteni e o gloata razvratita si complet dezorganizata. Care mai de care
si-au gasit "componentele conexe" si au uitat complet de graful cel vechi. Grupul nu mai e
grup...Y se crede prea bun pentru muritorii de rand, X si Y nu se pot suporta, Z s-a schimbat prea
mult(a fost Q-izat), U e ocupat cu conducerea unui concern multinational, V cine stie ce mai face
etc etc...(X, Y, Z, V, U si Q sunt personaje fictive).

Remember, little dadu, the days of glory? Au trecut de mult...Clasa s-a schimbat(la propriu),
ultima banca din randul de la usa e cine-stie-pe-unde, si nu mai canta nimeni in ea...Acum
idolatrizam fiecare pe altcineva, si suntem(sau traim cu iluzia/impresia ce suntem) idolatrizati
la randul nostru, n-am mai ascultat vama veche de mult, n-am mai cantat de si mai mult...

Aceasta ultima parte din cel mai lung post pe care l-am scris vreodata intr-un interval de 3 ore
este dedicata clasei a 9-a si tuturor persoanelor/lucrurilor care au facut-o sa fie atat de
frumoasa: Colegilor, gastii de prieteni, oriunde ati fi acum, profilor de care faceam misto,
trupelor vama veche, r.e.m., blink, good charlotte si greenday pe care le cantam ca nebunii,
exasperand pe cele 2 colege din banca din fata, terenului de baschet, pachetului de carti si, nu
in ultimul rand, ultimei banci din randul de la usa. You will be forever remembered.
Punct.