Dupa o discutie relativ aprinsa pe teme relativ delicate cu un prieten, m-am hotarat sa scriu aici
parerea mea.
Iubim. Sau ne amgaim cu iluzia ca iubim.
Ne indragostim de o persoana, ni se pare fata/baiatul perfect, nu mai vrem sa vedem/auzim/simtim
pe nimeni si nimic in afara de obiectul iubirii noastre. Vedem un apus si un rasarit impreuna. Ne
tinem de mana. Ne sarutam. Ne soptim cuvinte de dragoste. In clipele acelea(pe care noi le
consideram unice si, intr-nu fel, chiar sunt) suntem convinsi ca iubim, iar iluzia ca n-o sa se
termine niciodata pune stapanire pe noi.
Dar se termina. Intr-un fel sau altul, pana la urma se termina. Si suferim, si plangem, si iar
suferim, si ne incuiem in noi, si iar plangem(chiar daca numai in noi).
Si uitam. Din cand in cand, ne mai amintim cate un moment, cate o privire, cate o senzatie, dar
toate trec repede. Stim ca am iubit odata persoana respectiva, dar acum e doar o amintire.
Si ne indragostim din nou. Si vedem iar acelasi apus si acelasi rasarit, numai ca de data asta il
vedem cu altcineva. Insa nu conteaza. Ne cuprinde acelasi sentiment de afectiune pura, si aceeasi
iluzie ca nu se va termina niciodata, chiar daca suntem constienti ca se va termina.
Spunem "te iubesc" de atatea ori si atator persoane diferite pe parcursul vietii, incat la un
moment dat chiar ne intrebam daca mai simtim cu adevarat ceea ce spunem. Cuvintele devin o carpa
veche si murdara, pe care o mai terfelim inca un pic de fiecare data cand spunem, din nou,
altcuiva, "te iubesc". Si, cand se termina totul, o uitam undeva, intr-un colt al casei. Si o mai
terfelim inca o data, fara sa ne pese de nimic. Pentru ca "iubim". Si pentru ca uitam. Si poate ca
suntem constienti de ceea ce facem, ne uitam la saraca carpa, ne e mila de ea, dar numai pentru o clipa.
Cata ipocrizie se poate ascunde intr-un om? Cum poti sa spui cu nonsalanta "te iubesc" ca si cum
ar fi pentru prima oara? Cum poti sa simti pentru cineva exact ceea ce ai simtit, in urma cu
foarte putin timp, pentru alta persoana, si sa nu-ti pese catusi de putin?
Si totusi, iubim. Si totusi, uitam. Si iubim din nou. Pentru ca suntem slabi si ipocriti si
nepasatori si rai. Pentru ca suntem oameni.
.....
Disclaimer: Cuvintele de mai sus sunt scrise dintr-un punct de vedere total detasat si fictiv, si
nu sunt legate voit de vreo experienta personala.
Tuesday, May 1, 2007
The "L" word
Filosofat de Teleapatic la ora fatidica 9:13 PM
Etichete: Incoerenta la pachet
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
Draga Lucica,
Normal, tu o sa crezi ca este doar o chestie a suprarenalelor. Dar o sa vezi si tu ca dragostea adevarata nu este cand spui "te iubesc" intr-un moment de tandrete ci cand tragi linie dupa o perioada mai mare alaturi de o persoana si spui: "chiar ca o iubesc" sau cand dupa o relatie mai lunga care s-a terminat prematur si degeaba spui: "chiar ca am iubit-o si inca o iubesc". U shall see...
o singura persoana merita in viata sa fie iubita de tine...chestia neplacuta ca treci prin astfel de experiente ca sa o descoperi.....
n-am spus niciodata "te iubesc"....am pierdut oare ceva?
Post a Comment