Un post lung...(part 1)

Intr-o discutie pe eternul messenger cu un prieten, am fost "indemnat"(provocat, rugat etc etc) sa postez ceva lung. Oricat de mult despre orice, oricum, oriunde. Pentru a nu dezamagi persoana respectiva(pe asta nici eu n-o cred), sau, mai degraba, pentru a testa cate ineptii pot sa scriu pana obosesc, sit back and relax your eyeballs:

Afara e soare si ploua. Vantul a avut o rabufnire de orgoliu, dar acum s-a mai linistit, probabil plictisit si nebagat in seama. Soarele se duce sa se culce, obosit, surmenat sa tot priveasca oamenii mici, mici, mici cum se cred ei niste burice ale universului. "Nici nu stiu ei cat de mici si neinsemnati sunt, cu dramele lor cu tot. Dar lasa-i in mandria lor prosteasca...Atat au si ei, o singura putere si un singur motiv pentru existenta lor patetica: iluzia stupida a importantei lor exacerbate. Multi si prosti...si se mai cred si stapanii universului pe deasupra." Cam asta presupun ca gandeste soarele in fiecare seara, cand se duce la culcare in patul lui universal.

Paranteza: Oare in ce fel de pat se culca soarele? Ar trebui sa fie un pat al naibii de rezistent, la cat de tare arde soarele. O fi din lemn de abanos? Sau poate din fier forjat...Ori soarele o fi un tip mai "energic" si are nevoie de un pat cu apa? Am inchis paranteza.

Norii au impanzit cerul, in afara de un petec mic prin care mai straluceste soarele. Probabil e o dovada de respect pentru steaua care se duce la culcare, un fel de salva de tun pentru un batran general iesit la pensie. In rest, cerul e complet acoperit. Probabil e vreun miting de protest de-al norilor. O fi un miting anti-basesescu sau pro-basescu? Sau poate norii au un presedinte al lor, diferit de presedintele tarii deasupra careia stau? Atunci cum negociaza tara respectiva cu presedintele norilor pentru permisiunea de a ocupa spatiul aerian?

Pe pervazul de la camera mea a aterizat un porumbel. Acum sta nemiscat si se uita cu un ochi fix in ochii mei. Oare ce vrea sa-mi zica? Chiar, daca porumbeii ar vorbi, ce-ar zice ei? Ce limba ar vorbi? (Raspuns logic: "pasareasca, ba boule!". A, asa e, scuze pentru pierderea temporara a logicii.) Ma uit fix in ochiul porumbelului, incercand poate sa comumic intr-un fel. Ochiul lui nemiscat, mare, ma hipnotizeaza. In ochiul lui vad lumea. o lume mare, libera, o lume vazuta de sus, o lume ce se misca mult prea repede pentru noi, muritorii de rand care nu putem sa zburam. Lumea lui. Ii multumesc din ochi porumbelului, ii multumesc ca mi-a aratat cum e sa zbori, cum e sa fii ca el. El se uita fix la mine, apoi isi ia zborul, inapoi spre lumea lui.