Home is where the heart is(part 1)

Home is where the heart is...
Cat de adevarat. Numai ca eu nu mai stiu unde e casa mea(implicit si partea cu "heart"-ul). Pastele l-am petrecut la R___, orasul unde m-am nascut. Si unde am trait 13 ani, adica mai mult de jumatate din viata mea. Acolo era locul pe care l-am numit "acasa" atata timp. Si acum e...doar un oras. Un oras mediu ca marime, mediocru ca aspect, plin de praf si de oameni ale caror fete sunt atat de sterse si al caror fel de a vorbi suna atat de fals acum. Si totusi, de ce ma bucur nespus de fiecare data cand cutreier de nebun strazile vechiului oras? Pentru ca e al meu, pentru ca a fost al meu atata timp si pentru ca va fi mereu...E sublim si hidos, special si mediocru, "acasa" si "locul unde ma duc in vacanta si unde ma plcitisesc la culme" in acelasi timp.
Totusi, nu pot sa spun "acasa" acestui loc, pentru ca pur si simplu nu mai locuiesc aici. La nivel strict abstract, filozofic, da, se poate spune, dar la fel de mult se poate sa fie doar nostalgia anilor pierduti...oricum ar fi, "i'm still searching for a place to call my home"...