Searching for myself

Azi a fost o zi placuta. La scoala am cam frecat menta, dupa scoala am petrecut niste "quality
time" cu Ea si cateva colege (+B.), jucand mima (joc la care mi-am demonstrat skill-ul), pe scurt,
nice stuff.

Dupa ce am ajuns acasa, n-am apucat bine sa intru pe usa, ca am fost trasnit de o idee subita si
cel putin stranie, idee care nu mi-a mai dat pace pana cand n-am pus-o in aplicare.

Azi am vrut sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut demult. Nu stiu de ce, probabil ca sa-mi
demonstrez mie insumi ca nu am uitat sa fiu...eu.

M-am plimbat de nebun prin locuri doar de mine stiute, locuri care au insemnat, la un moment dat, ceva si care imi trezesc amintiri/senzatii linistitoare si calmante. Am trecut pe la fosta mea
scoala generala, unde am depanat amintiri cu doamna diriginta si cu profu' de istorie. Am jucat un baschet scurt cu tinerele talente usor impresionabile de la scoala, dupa care mi-am continuat
plimabrea. Am batut orasul in lung si in lat, iar dupa vreo ora jumatate, cand chiar simteam ca
picioarele se revoltasera si nu mai vroiau sa asculte de mine, m-am indreptat spre casa. Pe drum
am trecut pe la o librarie si mi-am cumparat un stilou. Postul acesta l-am scris intai cu stiloul,
iar acum il transcriu incet, apasand tastele fin, ca pe clapele unui pian (mi-e dor sa cant la
pian). Scrisul cu stiloul ma face de fiecare data sa ma simt bine. Are ceva din eleganta, din
distinctia pe care oamenii au pierdut-o o data cu aparitia tastaturii.

Azi am cautat fericirea in lucrurile simple, si, pentru cateva clipe, am gasit-o. Totusi,
fericirea valoreaza putin daca nu e impartasita.De ce simt ca nu am gasit ceea ce cautam? De ce ma simt imcomplet, de parca ar lipsi bucati din mine? Am plecat sa ma caut pe mine...ce am gasit in schimb?