Mini-depresie teleapatica

Din ciclul "cand n-ai ce face mai bagi o depresie de 5 minute", iata-ma din nou stand degeaba prin casa, mai privind pe geam, mai citind cate un paragraf din vreo carte, mai ascultand 10 secunde cate o melodie, incercand sa scap de apatia asta cronica. Incercari esuate lamentabil. Nu reusesc decat sa imi amplific starea de iritare si anxietate. Trag jaluzelele, inchid cartea si o arunc in biblioteca,
inchid winamp-ul cu o miscare furibunda din mouse si ma duc in bucatarie
sa-mi fac un ceai. Ceaiul a ajuns ultima solutie. Gasesc cutia 
salvatoare, dar, stupefactie: e goala.
Am ramas fara ceai. Ultima mea sansa de scapare s-a volatilizat. Ma simt ca si cum as fi fost tradat de un prieten vechi. Am ramas doar eu si cu mine, doi straini intr-o camera goala.
De ce am scris postul asta? Evident, nu pentru tine, cel/cea care il citesti acum, ci doar pentru "my selfish little self". Poate reusesc sa ma descarc, sa scap, sa evadez din mine. Posibil. Probabil ca nu. Cel putin am incercat. 

Sunt sigur ca peste vreo ora toata starea asta shitty va fi trecut, asa ca am pierdut 10minute din viata tastand degeaba, reusind doar sa imortalizez intr-un mod stangaci si neprofesionist o clipa de slabiciune psihica. Jenant si patetic.