One day...i am gonna grow wings...

Intr-o zi o sa invat sa zbor. De fapt, o sa reinvat. Pentru ca odata, demult, stiam...

Intr-o zi o sa imi scot aripile vechi, prafuite, aripile pe care ei le-au rupt pentru ca ei nu
stiau sa le foloseasca pe ale lor.

O sa ma imi iau zborul usor, lin, in racoarea diminetii, si o sa strabat tot orasul in lung si-n
lat, o sa le arat ca nu ma pot tine la pamant, ca, oricat ar incerca sa ma doboare, eu am sa ma
ridic mai sus, tot mai sus...

Intr-o zi o sa zbor de-aici, o sa ma intalnesc, pe un nor, cu toti ceilalti oameni care stiu sa
zboare, si o sa fim fericiti, si n-o sa ma mai simt singur, si o sa fiu departe de orasul mic, cu
oameni condamnati sa ramana toata viata la sol, fara sa stie ca de acolo, de sus, toti se vad la
fel. La fel de mici, punctulete negre inghesuite pe pamant ca semintele de mac pe un aluat.

Pana atunci, raman captiv intre ei. Ei sunt multumiti, crezand ca au reusit sa ma tintuiasca la
pamant. Eu, insa, vanzandu-le figurile ipocrite si sufletele goale, zambesc, cu gandul la aripile
din buzunarul meu si la norul care ma asteapta acolo sus.

Ei ma vor uita, eu nu voi mai vrea sa stiu nimic de ei.

Intr-o zi am sa zbor.