Blestemul foii albe

"Scrie despre neputinta de a scrie", m-a sfatuit un prieten dupa ce l-am rugat sa ma ajute cu o tema pentru un post. Iata ce a iesit:

Foaia din fata mea e alba. Blestemul foii imaculate ma urmareste de ceva vreme si nu vrea sa ma elibereze din ghearele-i salbatice. Ganduri, idei, sentimente imi zboara prin fata cu o viteza prea mare pentru ca eu sa pot sa le prind si sa le astern pe hartie. Incerc sa ma "fortez". Ma uit pe geam si incerc sa descriu ceea ce vad.
Ce vad? Aceeasi priveliste de 3 ani, nimic nu s-a schimbat de cand am privit intaia oara pe geamul camerei mele: aceleasi blocuri, aceeasi casa veche, aceeasi salcie batrana, aceiasi brazi. Doar eu nu mai sunt acelasi. In 3 ani m-am schimbat mai mult decat in tot restul vietii mele.

Gandurile imi zboara aiurea, incapatanandu-se sa nu se concretizeze. Foaia ramane alba, neatinsa. Sunt constient ca am nenumarate variante de a o umple, dar tocmai aceasta infinitate de optiuni ma blocheaza. Nu pot sa scriu despre "orice".

nu pot sa scriu...si totusi...foaia nu mai e alba.