The call to arms was never true

singur pe strada miros ploaia de fapt amenintarea ploii promisiunea ei imi imaginez ca ploua aud picurii clipocind pe asfalt simt apa izbindu-mi fata deschid ochii aceeasi strada goala trecatori transparenti insipizi si inodori cu mase neglijabile

ciocniri perfect elastice ma las dus de inertie aleatoriu plutesc in vid o frunza ma priveste cu ochi umezi intorc capul privirea ei ma arde soaptele ploii se aud printre zgomotele distonante

daca as merge cu viteza luminii m-as dezintegra m-as intoarce in timp as opri timpul intr-o zi de toamna fara ploaie doar cu mirosul ploii in aer si cu promisiunea ei in gand