Zi de vara in octombrie.
Soarele ma irita cu lumina lui prea puternica. Cerul senin ma priveste sfidator, de parca ar fi vina mea ca imi doresc sa ploua. Caldura e sufocanta, nu-si are locul, totusi e toamna, unde sunt zilele mohorate, ploioase, reci?
Toamna ne-a parasit. A plecat, s-a urcat intr-un tren si nu s-a mai uitat inapoi. Inapoi eram eu. M-a lasat dezamagit, deziluzionat, pe peron, asteptand-o.
In jurul meu, frunzele cad fara sa le pese ca toamna nu mai e, irosindu-si cantecul de lebada, reprezentatia finala; o frunza care moare vara isi rateaza spectacolul, ca un actor care il joaca pe Hamlet pe scena de la "O scrisoare pierduta", dezamagindu-si publicul.
Singur, pe peron, astept toamna.
Cerul imaculat imi surade in ciuda.
Nimeni nu observa frunzele ce mor intr-o zi de vara.
Friday, October 5, 2007
O, autumn, where art thou?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
nu stiu altii cum sunt, dar mie chiar imi placeau zilele calduroase de toamna. uite, azi,de exemplu, a fost o zi ffff aiurea. a plouat, e frig...eu cred ca frunza care moare e mai fericita daca moare in bataia vantului cu iz varatic!;)
Post a Comment