Puppets & strings

Lumea e un haos in perfecta stare de echilibru dinamic. Totul se compenseaza, totul se transforma, nimic nu e nesemnificativ, orice factor, cat de mic, poate influenta totul. E o perfecta stare de gratie pe care noi nu putem sa o explicam, sa o determinam, sa o calculam. Putem doar sa o traim. Nu putem sa acceptam ideea ca totul e predestinat, ca, avand exact aceiasi factori in aceleasi proportii, acelasi lucru se va intampla de fiecare data. Actiunile noastre sunt date de suma influentelor pe care le-am avut de cand ne-am nascut pana la acel moment in timp. Si nasterea noastra a fost determinata, si nasterea parintilor, bunicilor nostri, mergand inapoi pana la crearea primei celule, si chiar mai inapoi pana la aparitia universului. Daca am reusi sa recreem in mod identic conditiile de la inceputurile planetei noastre, am reusi sa repetam istoria.
Dar cred ca am mers prea departe cu teoriile. Ideea e ca suntem neputinciosi. Putem sa ne autoiluzionam cat vrem ca alegerile noastre conteaza, pentru ca, la modul absolut, nu e adevarat. Dar, cum noi nu stim ca nu conteaza, de fapt, relativ la noi, conteaza. Makes sense, doesn't it?