Tuesday, February 26, 2008

God hates us all

Care sunt lucrurile care ne definesc? Care sunt lucrurile care ne fac sa traim chiar si dupa ce am incetat sa respiram, chiar daca suntem la 2 metri sub pamant?
Posesiunile materiale ies, clar, din discutie. Sunt prea volatile, prea nestatornice pentru a conta vreun pic. Cautam toata viata implinirea materiala, confortul fizic, ne mandrim cu achizitiile noastre, ne cantonam in ele, ne izolam de ceea ce e cu adevarat important. Si, pana la urma, tot ce am construit se naruie odata ce ne-am incheiat socotelile cu lumea.
Religia e o sabie cu doua taisuri. Credinta in faptul ca bunatatea, sacrificiile si nedreptatile indurate imi vor asigura un loc in rai, unde toate sunt bune si frumoase si unde imi voi primi, in sfarsit, rasplata, e un mod prea materialist de a privi lucrurile pentru o conceptie ce ar trebui sa priveasca latura spirituala, nu materiala, a existentei. Adunam faptele bune, scadem pacatele si pac!, rezultatul: rai sau iad. Sunt oameni care se agata toata viata lor de firul subtire de speranta oferit de religie, si care sufera o deceptie masiva in momentul final; asteptand izbavirea de la suferinta pamanteasca, sunt loviti de raspunsul rece si dur al sfarsitului: asta a fost tot, nu mai exista o alta viata, ti-ai avut sansa si ai ratat-o, shit happens, better luck next time. Oh, wait, there is no next time, is there?
Asa ca traiti-va viata oameni buni, nu asteptati raspunsuri revelatoare de undeva de sus, de la un batran cocotat pe un norisor.

9 comments:

Anonymous said...

Mha asta e parerea ta si o respect ... eu unul nu sunt de acord cu ea. Si credema religia nu inseamna k o fapta buna anuleaza una rea si dupa o mica diferentza intre ele vedem unde ajungem ... E adevarat sunt oameni care se agatza toata viatza de firul subtire de sperantza ... si nu vad cu ce strik ... e prea frumos sa speri in ceva pana l sfarsit ... chiar si dak no sa sentample ... Si perceptia asta a vietii ... "k asta a fost tot, nu mai e alta viata ..." e genul de perceptie care distruge vise ... la urma urmei dak nu mai e alta viata de ce as mai face fapte bune si as ajuta p altii ? ... si uite asa se duce de rapa tot. Tocmai deasta putini mai sunt care la intrebarea cat de departe ai merge pt ... ? ar raspunde ... pana la capat ... Si nu cred k ai ajuns "dincolo" sa vezi ce e acolo .... Si-ti spun din putinul care-l stiu eu k Dumnezeu e ceva mai mult decat un "batran cocotat pe un norisor" care face o diferentza si da un verdict ... Eu unul ink ma agatz de firul ala subtire pana la capat ... ce-o fi o fi ...se rupe se rupe ... aia e makr pot sa spun k am incerkt ... eu cel putin nu fac chestii bune k sa compensez pt cele rele (care sunt prea multe :|)... totusi e ceva ce nunteleg aici ... Chiar tu ai zis ... sunt unii care pur si simplu nu cred ... aia e ,nui condamn ... dar in loc sa crezi k dupa viata asta nui nik dc nai crede mai degraba k e ceva mai frumos ? nai absolut nimik de pierdut si atat de mult de castigat... Si sa stii k uneori "batranul cocotat pe un norisor" iti mai da raspunsuri revelatore ... dak stii sa le interpretezi ...

Anonymous said...

cum zicea mai demult si dadu aka bodega.....ajungi la un moment dat in viata cand privesti inapoi si spui ca nu regretzi nimic....din ce ai facut...bun sau rau....si pana la urma o viatza avem de trait....asta sincer ma ingrijoreaza....

Anonymous said...

urat aia cu norishoru shi batranu....acolo nu iti au dreptate deloc...
bineinteles...ar fi absurd sa iti cer sa fii de aceeashi parere cu mine ca deh....fiecare cu parerea,dar tot e urat din partea ta:D

Anonymous said...

nu sunt un mare credincios, nu am fost niciodata, dar simt nevoia cateodata sa cred in batranelul de pe norisor. e un fir de speranta si lumina in viata noastra. si noi apelam toti la el atunci cand avem nevoie de ceva, ne rugam numai atunci. in rest, nu ne aducem aminte de el. nu?

Vlad Voicu said...

sarira crestinii...fugiti.

runner said...

Ce inseamna sa-ti traiesti viata?

Anonymous said...

Inseamna ce vrei tu sa insemne.
Inseamna sa traiesti pentru aici si acum, nu pentru vreo viata viitoare. Puteti sa ziceti ce vreti, dar conceptul asta pur si simplu imi sfideaza logica. Exista motivatii mult mai bune si mai altruiste pentru a face bine decat "mantuirea" (un cod etic, simtul onoarei, datoria, chiar si interesul propriu pana la un anumit punct).
Citandu-l pe lipan:
"la urma urmei dak nu mai e alta viata de ce as mai face fapte bune si as ajuta p altii".
Tocmai asta e conceptia mercantilista care o sa ne duca de rapa. Faptul ca astepti rasplata pentru ceea ce faci in viata asta nu e o dovada prea mare de altruism.
I rest my case.

runner said...

Ai ajuns la ceea ce zicea hagi mai demult: ca totul are un scop. Pana la urma asa e, dar zi-mi ce faci tu fara vreo motivatie, pana si lenea are motiv: ca te-ai plictisit sa faci altceva; Eu am nevoie sa cred in ceva, am nevoie ca atunci cand gresesc sa-mi sune constiinta si sa-mi zica: hello, nu e bine ceea ce faci!
Cred ca faci afirmatii cam deplasate in postul asta, dar iti respect parerea.
Tot sunt nedumerita cu "a-ti trai viata".Trebuie sa faci ce vrei, dar oare tot ceea ce vrem ne poate face fericiti? stii cum e: ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa se indeplineasca! :)

Anonymous said...

Sorina, nu cred ca ai inteles ce vroiam sa zic. Nu crezi ca a face bine doar de dragul binelui(fara un motiv anume) e mai de laudat decat a face bine asteptand "recompensa"? That was my point. Part of it. Oricum discutia asta e redundanta. Fiecare o sa-si sustina parerile pana nu mai ramane nimic din noi :)