Simt timpul ca pe o boala
Simt cum ma apasa, cum trece peste mine ca o roata de tortura, cum imi sfasie vointa, imi sufoca sufletul, imi dizolva viata si fura bucati din ea, fara scrupule sau mila.
Timpul nu are rabdare cu nimeni; clipele se succed intr-un ritm delirant, prezentul spre trecut, viitorul spre prezent, dintotdeauna si pentru totdeauna, fara ca incercarile noastre de a-l tine in loc sa aiba vreo insemnatate. Nepasator si nemarginit de orgolios in eternitatea lui, timpul isi desfasoara clipele in fata noastra, destul de incet incat sa ne dea iluzia ca le putem opri si destul de repede incat sa ne scape de fiecare data printre degete, ca praful in vant sau ca mirosul unei zile de vara risipit de briza.
Monday, June 2, 2008
Time and again
Filosofat de Teleapatic la ora fatidica 6:28 PM
Etichete: Incoerenta la pachet
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
nu-mi place deloc ce ai spus. e drept ca timpul asta zboara si parca ne-ar trebui mai mult de 24 ore pe zi, dar totusi...
trist
Post a Comment