Remember IX C

         Pasii ii rasuna mecanic pe asfalt; unul, inca unul si inca unul, il poarta spre destinatie. Stie unde merge, dar nu are nici cea mai mica idee ce il asteapta la capatul drumului. Necunoscutul il imbie, ii domina gandurile. Simte cum sangele ii curge prin vene din ce in ce mai repede, simte atractia irezistibila, dorinta de altceva, de ceva nou, surprinzator, spectaculos.

          Trece grabit prin fata liceului, arunca o privire la cladirea veche, impunatoare; doar o privire si merge mai departe. Ajunge in curtea scolii; o lumina orbitoare il izbeste, pupilele i se dilata, se opreste pe loc pentru o clipa, priveste in jur: grupuri de elevi; mici, mari, baieti, fete, adunati la un loc sau singuri, galagiosi, nerabdatori, entuziasti. Vacarmul il sperie, haosul il impresioneaza. Merge mai departe; patrunde in multime, cautand o figura familiara. Deodata, simte o mana pe umarul drept: o cunostinta din scoala generala il saluta.
         -Ce mai faci, varule? Ai venit la deschidere?
         De parca s-ar mai fi desfasurat vreun eveniment in acelasi timp, in acelasi loc, la care sa fi venit. Logic ca a venit la deschidere...
         -Mmmm...da...cred...
         Incearca sa raspunda coerent, dar cuvintele i se impleticesc undeva la nivelul faringelui, vor sa iasa toate odata; el incearca sa le controleze, dar i se pare ca au o vointa proprie. Cunostinta din generala pleaca spre unul din zecile de grupuri galagioase din curte, grupul il absoarbe, iar el ramane din nou singur.
            Se indreapta spre centrul curtii, unde sunt careurile marcate pentru fiecare clasa. Acolo spera sa isi gaseasca viitorii colegi; o parte din ei ii sunt cunoscuti, dar pe majoritatea nu i-a vazut niciodata. Timp de cateva minute umbla aiurit in stanga si in dreapta, se impiedica de un om solid, isi cere repede scuze, poate era vreun viitor profesor, nu e indicat sa te pui rau cu viitorii profesori inca din prima zi. La un moment dat, aude un glas care il striga de undeva din spate.
              Era Olga. O stia de un semestru, era in grupa lui de meditatie la matematica. O vede. Ea e. Se indreapta cu pasi grabiti, aproape alergand, spre grupul de unde l-a strigat. Acolo vede niste fete cunoscute: Corina, Bibi, si ele colege de meditatie. Asta e! Si-a gasit clasa, colegii, sunt toti grupati in careul pe care scrie cu creta alba, putin sters: IX C. Viitoarea lui clasa. Ce mai, clasa lui. Pentru prima data in acea dimineata, simte ca si-a gasit locul. Intra in vorba cu cativa colegi pe care ii cunostea, se prezinta altora necunoscuti. Aude nume de familie, prenume, dar pe moment nu retine nici unul. Hagi, Pelcea, Dobrescu, Voicu..."cine or fi si astia? Colegii mei..." Toti se mira, se aseaza pe langa el, se masoara. E cu un cap deasupra tuturor, dar nu se simte prea jenat din cauza asta. Mereu a avut de-a face cu aceeasi situatie: mirarea generala si glumele nesarate pe seama inaltimii. Nu-l deranjeaza, se pune in pielea celorlalti si se gandeste ca si el ar fi un pic mirat daca ar vedea un tip de statura sa.
              Minutele trec, incepe sa se obisnuiasca cu vacarmul general, undeva in mjlocul curtii vorbeste directorul; apoi vorbeste o eleva, apoi primarul, apoi iar directorul. Sunt invitati sa intre in liceu, sa-si gaseasca clasele.
             "Clasa mea"...gandeste putin speriat. "Oare cum arata? N-am vazut niciodata o clasa de la Dinicu. Am auzit ca sunt mari si urate. Eh, o sa ma obisnuiesc...cat de rea poate sa fie?". Gandurile i se succed cu o viteza ametitoare in timp ce multimea il poarta spre usa mult prea stramta pentru fluxul de elevi care se indreapta spre ea ca un rau iesit din matca; se mira de ce n-au deschis ambele usi, dar mirarea i se dizolva imediat; intra pe usa. Scarile sunt late, interiorul liceului are un aspect oarecum sinistru, dar nu-i pasa. Euforia primei zile in clasa a noua a ajuns sa-l domine in timp ce multimea de elevi galagiosi il poarta in sus pe scari, spre clasa in care va invata in urmatorii 4 ani. Clasa a noua C.